Search
Esc
to search a new word
clarion
origin
French
ES
clarín
noun
1300s
A medieval trumpet with a shrill, penetrating tone; used attributively to mean loud and clear.
Synonyms
fanfare
formal
trumpet
neutral
bugle
neutral
Timeline
Explore
clarion
current
Modern English
clarion
1300s
Middle English
clairon / clarion
1200s
Old French
clario(nem)
1100s
Medieval Latin
clarus
classical
Latin
*kelh1-
c. 3500 BC
Proto-Indo-European
A
−
A
A
+
Search
Browse
Saved